Toate definitiile

PIȘICHÉR, pișicheri, s. m. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.

PIŞICHÉR adj. v. şiret, şmecher, viclean.

PIŞICHÉR s. v. escroc, hoţ, impostor, înşe-lător, pungaş, şarlatan, şnapan.

pișichér (pișichéră), adj. – Viclean, șiret. Tc. pișkiar „chelner, ospătar” (Tiktin; Candrea); pentru semantism, cf. papugiu. Der. din tc. pișekiar „scamator” (Șeineanu, II, 296) este și ea posibilă. – Der. pișicherlîc, s. n. (potlogărie, escrocherie).

pișichér m. (turc. pers. pișekiar, meseriaș, maestru la jocu cu aruncarea cupelor, d. pișe, artă, și kiar, care face. V. becher). Fam. Șiret, șmecher, șarlatan. V. ischĭuzar.

!pișichér (fam.) adj. m., s. m., pl. pișichéri; adj. f., s. f. pișichéră, pl. pișichére