Toate definitiile
pláșcă (plắști), s. f. – 1. Mantie, veșmînt lung. – 2. (Trans., Olt.) Plasă, fileu de pescuit. – 3. Plantă (Alchemilla vulgaris). – Var. înv. pleașcă. Sl. plaštĭ „mantie” (Cihac, II, 261; Conev 83), cf. sb., cr. plašt, slov. plašč, pol. plaszcz, rus. plaštĭ. Sensul 2 arată că în rom. s-a simțit ca un diminutiv al lui plasă. – Der. plășcar, s. m. (Olt., pescar); împlășca, vb. (a pune o haină pe umeri, a purta).
PLÁȘCĂ, plăști, s. f. (Reg.) Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. – Din sl. plastŭ.
PLÁŞCĂ s. v. creţişoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoşă, prostovol, răsplată, recompensă.
pláșcă1, plăști, s.f. (reg.) 1. un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. 2. plantă cu frunzele crețe; crețișoară, tășculiță. 3. (înv.) pelerină lungă, mantie, hlamidă; veșmânt lung. 4. (înv.) platoșă. 5. bandaj, pansament; cataplasmă. 6. acoperișul casei. 7. loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 8. obiect care servește la susținerea fagurilor. 9. (înv.) praștie de aruncat pietre.
pláșcă3 s.f. (reg.) trompetă.
1) pláșcă f., pl. ăștĭ și ășcĭ (vsl. plaštĭ). Vechĭ. Mantie.
pláșcă (reg.) s. f., g.-d. art. plắștii; pl. plăști
pláșcă3 s.f. (reg.) trompetă.
pláșcă2, plășci, s.f. (înv.) răsplată, recompensă, dar.
PLÁŞCĂ s. v. creţişoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoşă, prostovol, răsplată, recompensă.
1) pláșcă f., pl. ăștĭ și ășcĭ (vsl. plaštĭ). Vechĭ. Mantie.
2) pláșcă f., pl. ășĭ și ășcĭ (d. plasă). Olt. Plasă de prins pește.
pláscă f., pl. ște. O plantă erbacee rozacee care crește pin [!] pășunĭ și livezĭ (alchemilla vulgaris). – Se numește și crețișoară.