Toate definitiile
PLĂTÍCĂ1, plătici, s. f. Pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic și scurt (Abramis brama). – Din bg. platika.
PLĂTÍCĂ2, plătici, s. f. Arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție; glădiță (Gleditschia triacanthos). – Et. nec.
PLĂTÍCĂ s. (IHT.) 1. (Abramis brama) (reg.) zorcan. 2. v. cârjancă.
PLĂTÍCĂ s. v. glădiţă.
plătícă, plătíci, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului; bucată mare de slănină.
plătícă (plătíci), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › plătiță, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus).
*gledície f. (după numele botanistuluĭ Gleditsch, mort la Berlin la 1786). Bot. Un copac înrudit cu salcîmu, întrebuințat ca plantă ornamentală și la făcut gardurĭ viĭ (gleditschia triacanthos). – Vulg. plătică (citat de Panțu, dar n´auzit de mine).
plătícă f., pl. ĭ (bg. platika, id., care e rudă cu vgr. plátax, un fel de pește, și platykós, lat; lat. platessa, un fel de pește, și sp. platija, un pește; pol. platajka, rus. plotica). Un fel de pește fluvial cu solzĭ, alb, lat, lung de vre-o 20-30 de centimetri (ábramis bráma). – Cînd e maĭ mic, se numește cîrjancă; și maĭ mic, băbușcă. V. și sorean. Să nu se confunde cu calcanu ! P. înț. de „copac”, V. gledicie.
plătícă s. f., g.-d. art. plătícii; pl. plătíci