Toate definitiile

PNEUMONÍE, pneumonii, s. f. Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și manifestată prin febră, tuse, junghiuri, frisoane, expectorații. ◊ Dublă pneumonie = pneumonie care afectează ambii plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonie.

PNEUMONÍE s. (MED.) (rar) pulmonie, (reg.) junghi, (înv.) peripneumonie.

PNEUMONÍE s.f. Boală a plămânului cauzată în general de pneumococ și manifestată prin febră mare, tuse și junghiuri. [Gen. -iei. / < fr. pneumonie, cf. gr. pneumonia].

PNEUMONÍE s. f. inflamație a unui fragment al plămânului, cauzată de pneumococ, manifestată prin febră mare, frisoane, tuse și junghiuri. (< fr. pneumonie)

*pleŭro-pneŭmoníe f. Med. Pleŭrezie și pneŭmonie în acelașĭ timp.

*pneŭmoníe f. (vgr. pneumonía, d. pneúmon, plămîĭ [!], V. plămîn). Med. O boală cauzată de răceală și de un microb special care face să se inflameze parenchima (materia spongioasă) a plîmîilor, numită popular junghĭ. (Cînd e unită cu pleŭrezia, se numește peripneŭmonie).

pneumoníe (pne-u-) s. f., art. pneumonía, g.-d. art. pneumoníei; pl. pneumoníi, art. pneumoníile