Toate definitiile

POTCOVÍ, potcovesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune potcoave animalelor de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) A înșela, a păcăli. ♦ A învăța minte pe cineva. – Din potcoavă.

POTCOVÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.

A potcovi ≠ a despotcovi

potcovésc v. tr. (d. potcoavă). Pun potcoave cailor saŭ la cizme. Fig. Înșel: m´a potcovit c´un franc. V. încalț, înșel.

potcoví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potcovésc, imperf. 3 sg. potcoveá; conj. prez. 3 să potcoveáscă