Toate definitiile

POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din scr. potuliti, bg. potulja.

POTOLÍ vb. 1. a (se) astâmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stâmpăra, (înv. şi reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) aşeza, (fig.) a (se) stinge. (Şi-a ~ setea.) 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminţi. 7. v. linişti. 8. v. tempera. 9. v. atenua. 10. v. înceta. 11. a amuţi, a dispărea, a înceta, a se linişti, a muţi, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.)

POTOLÍ vb. v. compensa, despăgubi, răsplăti.

A (se) potoli ≠ a (se) agita, a (se) întărâta, a (se) intensifica, a (se) stârni

A se potoli ≠ a se alarma

potolí (potolésc, potolít), vb. – 1. A calma, a tempera, a liniști. – 2. A stinge, a reduce. – 3. A stăvili, a domoli, a încetini. – 4. (Refl.) A se stăpîni, a se reține. Sl. potuliti „a pune de acord, a împăca” din toliti „a se potoli” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 426). – Der. potoleală, s. f. (liniștire, calm); potolitor, adj. (liniștitor, calmant); nepotolit, adj. (neliniștit).

potolésc v. tr. (vsl. po-toliti, a potoli, a acomoda, de unde vine și pătulésc; rus. u-toliti, a potoli. V. tulesc). Astîmpăr, liniștesc, alin: a potoli focu, durerea, întristarea, plînsu, foamea, setea. V. ogoĭesc, ostoĭesc, calmez.

potolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potolésc, imperf. 3 sg. potoleá; conj. prez. 3 să potoleáscă