Toate definitiile

PÂRJÓL, pârjoluri, s. n. 1. Foc mare și iute; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

PÂRJÓL s. 1. v. incendiu. 2. v. vâlvătaie. 3. v. caniculă.

pîrjól n., pl. urĭ (d. pîrjolesc). Mare incendiere și devastare: Tătariĭ făceaŭ pîrjol. Mare jaf. Adv. Pîrjol de beată, foarte beată.

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri