Toate definitiile

PĂCURĂRÍE, păcurării, s. f. (Înv. și reg.) Îndeletnicirea păcurarului¹; ciobănie. – Păcurar¹ + suf. -ie.

PĂCURĂRÍE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.

păcurăríe², păcurăríi, s.f. (înv.) prăvălie, loc în care se vindea păcura.

păcurăríe (înv., reg.) s. f., art. păcurăría, g.-d. păcurăríi, art. păcurăríei