Toate definitiile

PĂLTIÓR, păltiori, s. m. 1. (Pop.) Păltinaș. 2. Coacăz sălbatic, cu fructe roșii și acre; pomușoară (Ribes petraeum). [Pr.: -ti-or] – Paltin + suf. -ior.

PĂLTIÓR s. (BOT.; Ribes petracum) (reg.) păltinaş, pomuşoară, coacăz-de-munte.

PĂLTIÓR s. v. păltinaş.

păltiór m., (din *păltinĭor, ca gălbior, bătrîor, din *gălbinĭor, *bătrînĭor). Paltin mic. Un copăcel din familia pomușoareĭ numit și coacăz de munte (ribes petráeum). Face niște bace roșiĭ foarte acre și crește pin [!] locurile stîncoase, umede și umbroase ale pădurilor.

păltiór (pop.) (-ti-or) s. m., pl. păltióri