Toate definitiile

RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi un lucru. ♦ Refl. A ieși voluntar dintr-o instituție, dintr-o funcție etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Re¹- + trage (după fr. retirer).

RETRÁGE vb. 1. (Transilv, Maram. şi Ban.) a răteri, (înv.) a retrograda, a (se) trage. (Trupele se ~ din faţa inamicului.) 2. v. pleca. 3. a se izola. (S-a ~ în mijlocul naturii.) 4. (rar) a scoate. (De ce l-ai ~ de la liceu?) 5. v. scoate.

RETRÁGE vb. v. retracta.

A se retrage ≠ a avansa, a înainta

RETRÁGE vb. III. 1. tr. A trage înapoi; a lua înapoi ceva. ♦ refl. A părăsi pozițiile din fața inamicului. ♦ refl. A ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc. 2. refl. A merge înapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport în comun) A ieși din circulație, întrerupându-și activitatea. 3. refl. (Despre ape curgătoare) A intra din nou în albie după revărsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrág. / < re- + trage, după fr. retirer].

RETRÁGE vb. I. tr. a trage înapoi. ◊ a lua înapoi ceva. ◊ (fig.) a retracta. II. refl. 1. (despre armate) a părăsi pozițiile din fața inamicului. 2. a ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc. 3. a merge înapoi, a pleca. ◊ (despre mijloace de transport în comun) a ieși din circulație. 4. (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare. (< lat. retragere, după fr. retirer)

*retrág, -trás, a -tráge v. tr. (lat. rétraho, -tráhere. V. trag). Trag înapoĭ: a retrage mîna. Scot din locu unde era saŭ chem înapoĭ: a retrage un copil din (saŭ: de la) școală, o trupă din luptă. Retractez, cer scuze: a retrage o insultă. V. refl. ĭes, plec, mă duc: a te retrage din școală, din societate, din funcțiune, în singurătate.

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás