Toate definitiile

REUȘÍTĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite.

REUŞÍTĂ s. 1. v. succes. 2. izbândă, succes, victorie. (~ echipei de handbal.) 3. succes, (livr.) audienţă. (O mare ~ la public.)

Reuşită ≠ eşec, nereuşită

REUȘÍTĂ s.f. Izbândă, succes. [Pron. re-u-. / cf. fr. réussite, it. riuscita].

REUȘÍTĂ s. f. izbândă, succes, realizare. (< it. riuscita, fr. réussite)

*reușítă f., pl. e (fr. réussite, d. it. riuscita). Rezultat bun, izbîndă: a avea sorțĭ de reușită. Rezultat oare-care: reaŭa reușită a uneĭ afacerĭ.

reușítă (re-u-) s. f., g.-d. art. reușítei; pl. reușíte