Toate definitiile

RIDICÁTA s. f. art. (În loc. adj., adv. și în sintagme) Cu ridicata = în cantități mari, cu toptanul, angro; fig. cu grămada, în bloc. Comerciant cu ridicata = angrosist, toptangiu. Comerț cu ridicata = comerț cu mărfuri vândute în cantități mari. Preț cu ridicata = preț pentru mărfuri vândute în cantități mari. – Din ridicat¹.

RIDICÁT², -Ă, ridicați, -te, adj. 1. (Despre învelitori, capace) Dat la o parte, înlăturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau într-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte, mai ales despre mâneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) Sculat în picioare; Fig. însănătoșit, înzdrăvenit. 2. Care stă drept, în poziție verticală, îndreptat în sus. ♦ Înalt. 3. Fig. (Despre prețuri) Care depășește plafonul normal, obișnuit; mărit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) Tare, intens. ◊ Ton ridicat = ton răstit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni și felul lor de viață) Cu un nivel înalt, superior; înaintat. [Var.: (înv.) aridicát, -ă adj.] – V. ridica.

RIDICÁT¹ s. n. Ridicare. – V. ridica.

RIDICÁT adj. 1. sculat. (Nu stă jos, ci ~.) 2. înălţat, săltat. (Cu capetele puţin ~e.) 3. v. înalt. 4. v. suflecat. 5. v. însănătoşit. 6. v. sporit. 7. v. majorat. 8. v. exorbitant. 9. v. mare. 10. v. puternic. 11. v. aspru. 12. înalt, superior. (Nivel ~ de trai.)

RIDICÁT s. 1. v. ridicare. 2. culegere, cules, ridicare, strângere, strâns. (~ul unei hârtii de pe jos.) 3. îndepărtare, înlăturare, ridicare. (~ul unui colţ din văl.) 4. v. suflecare.

Ridicat ≠ coborât, scăzut

ridicát s. n.