Toate definitiile

RÓIBĂ, roibe, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albe-gălbui, a cărei rădăcină conține o materie colorată roșie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum) – Lat. robia.

RÓIBĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanţă, otrăţel, paţachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.

RÓIBĂ s. v. rumeneală.

róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare [!] care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte [!] o văpsea [!] roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță.

róibă (plantă) s. f., g.-d. art. róibei; pl. róibe