Toate definitiile

RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțini la număr. 2. Refl. și tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol. A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.

RĂRÍ vb. 1. v. spaţia. 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pânza să ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a ~.)

A rări ≠ a îndesi

rărésc v. tr. (d. rar saŭ lat. raresco, raréscere; sp. ralecer). Fac rar: a rări o pădure tăind copaciĭ, moartea rărea ceata noastră. A o rări, a veni rar saŭ chear [!] de loc [!]: după ce-a făcut pozna, a rărit-o de pe la noĭ. V. refl. Păru i s´a rărit.

rărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rărésc, imperf. 3 sg. răreá; conj. prez. 3 să răreáscă