Toate definitiile

RĂSCUMPĂRÁ, răscúmpăr, vb. I. Tranz. 1. A plăti prețul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa. ♦ A cumpăra un obiect de la cineva care îl cumpărase la rândul sau (oferind un suprapreț). 2. A elibera o persoană din captivitate, din robie în schimbul unei sume de bani. 3. A lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate. 4. A compensa, printr-o realizare ulterioară, o acțiune (dăunătoare) săvârșită; (despre realizări) a constitui o compensație. ♦ Fig. A ispăși o greșeală făcută. – Răs- + cumpăra.

RĂSCUMPĂRÁ vb. 1. (înv.) a preacumpăra. (A ~ un obiect amanetat.) 2. (înv.) a scumpăra. (A ~ un prizonier, un rob.) 3. a răsplăti, a recompensa. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.) 4. v. ispăşi. 5. v. mântui.

RĂSCUMPĂRÁ vb. v. răzbuna.

A răscumpăra ≠ a amaneta

răscúmpăr, a -á v. tr. (răs- și cumpăr). Cumpăr ĭar saŭ recapăt un lucru vîndut orĭ perdut [!]: a răscumpăra o casă, un captiv. Scap de perzare: Hristos ĭ-a răscumpărat pe creștinĭ. Vechĭ. Răzbun: a răscumpăra pe cineva despre cineva (și intr.: să-șĭ răscumpere despre vrăjmaș). V. refl. Scap dînd banĭ: captivu s´a răscumpărat din mînile [!] tîlharilor. – Vechĭ și scumpăr (trafichez) și descumpăr.

răscumpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 răscúmpără