Toate definitiile

RĂSFIRÁ, răsfír, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. Refl. și tranz. A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. A risipi, a împrăștia, a presăra. [Var.: resfirá vb. I] – Răs- + fir.

RĂSFIRÁ vb. 1. (înv. şi reg.) a răşchira. (Îşi ~ barba.) 2. v. înfoia. 3. v. desface. 4. v. împrăştia. 5. a (se) împrăştia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 6. a împrăştia, a presăra, a pune. (A ~ sare, zahăr pe bucate.)

A (se) răsfira ≠ a (se) strănge

A răsfira ≠ a grămădi

A se răsfira ≠ a se grămădi

răsfír, a -á v. tr. (răs- și fir, adică „desfac firele”. V. în- și pre-fir). Vest. Întind, desfășor (vorbind de fire saŭ pene unite într´un punct): curcaniĭ și păuniĭ îșĭ resfiră coada. Răspîndesc, desfășor: a răsfira trupele pe cîmp. – În est răschir, din răshir, cum se zice pop. pin [!] Munt. est. Răschir zice și Od. (Pseud. 159), care e din Munt. vest. La Ur. și Dos. ráșchir.

răsfirá (a ~) vb., ind. prez. 3 răsfíră