Toate definitiile

SALT, salturi, s. n. 1. Mișcare bruscă prin care corpul se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se; mișcare de deplasare bruscă în zbor. 2. Trecere bruscă de la o situație ori stare la alta. – Din lat. saltus, it. salto.

SALT adj. v. neînsoţit, singur.

SALT s. 1. v. săritură. 2. hop, săritură. (~ peste o groapă.)

SALT s. v. dans, joc.

salt adv. 1. (înv. și reg.) singur, neînsoțit (de trupe, de escortă). 2. cel puțin, doar, numai.

SALT s. n. 1. mișcare bruscă, cu detentă musculară, prin care cineva se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se. 2. săritură, cădere în vid (cu parașuta). 3. trecere bruscă, fără grade intermediare. ♦ ~ calitativ = moment, stadiu necesar al dezvoltării în natură, în societate și gândire, constând în schimbarea calității unui obiect sau proces, pregătită și determinată de schimbările cantitative. 4. (inform.) ruptură de frecvență care intervine într-un program ca urmare a unei instrucțiuni de înlănțuire. (< lat. saltus, it. salto)

salt adv. – Singur, neînsoțit. Tc. salt (Tiktin). Sec. XVII, înv.

1) *salt n., pl. urĭ (lat. saltus, it. sp. pg. salto, pv. fr. saut. V. asalt). Săritură: broasca și vrabia merge pin salturĭ. Salt mortal, un fel de figură la gimnastică pin te învîrteștĭ pe rec orĭ te daĭ peste cap în aer și cazi în picĭoare.

3) salt adv. (turc, salt, numaĭ). Mold. Sec. 18-19. Singur, fără trupă saŭ escortă: salt te culcă pe pămînt (As. 187).

salt s. n., pl. sálturi