Toate definitiile

SFRIJÍ, sfrijésc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.

SFRIJÍ vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se zgârci, (înv. şi reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se şiştăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. şi Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)

SFRIJÍ vb. v. slăbi.

!sfrijí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfrijéște, imperf. 3 sg. se sfrijeá; conj. prez. 3 să se sfrijeáscă

sfrejésc și sfri- v. tr. (d. vrej saŭ vsl. sŭvrezitĭ). Iron. Daŭ un aspect bolnăvicĭos orĭ bătrîncios: sărăcia l-a sfrijit. V. refl. Odîrnesc, mă urîțesc de boală, de bătrîneță. Adj. și s. Un sfrijit ! V. decrepit.