Toate definitiile

SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.

SFRUNTÁ vb. v. brava, înfrunta, sfida.

SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].

SFRUNTÁ vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)

sfruntá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sfrunteáză