Toate definitiile

SIBILÁNT, -Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant.

SIBILÁNT adj. (FON.) siflant, şuierător. (Consoană ~; sunet ~.)

SIBILÁNT, -Ă adj. Șuierător, siflant. ♦ Consoană sibilantă (și s.f. ) = consoană șuierătoare sau siflantă. [< fr. sibilant].

SIBILÁNT, -Ă adj., s. f. siflant(ă). (< fr. sibilant)

!sibilánt adj. m; f. sibilántă, pl. sibilánte

*sibilánt, -ă adj. (lat. sibilans, -ántis. V. șuĭer). Gram. Șuĭerător, ca sunetele s, ș, z, j.