Toate definitiile

SICTIRÍ, sictirésc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. – Din sictir.

SICTIRÍ vb. v. drăcui, înjura, ocărî.

sictirí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictirésc, imperf. 3 sg. sictireá; conj. prez. 3 să sictireáscă

sictirésc v. tr. (d. sictir). Triv. Alung cu vorba „sictir”.