Toate definitiile

SIÉSTĂ, sieste, s. f. Odihna și somnul de după prânz. [Pr.: si-es-] – Din fr. sieste.

SIÉSTĂ s. tabiet, (înv.) paidos. (A-şi face ~.)

SIÉSTĂ s.f. Odihnă de după prânz. [Pron. si-es-. / < fr. sieste, cf. sp. siesta].

SIÉSTĂ s. f. odihnă de după prânz. (< fr. sieste)

siéstă (si-es-) s. f., g.-d. art. siéstei; pl. siéste

*sĭéstă f., pl. e (fr. sieste, d. sp. siesta, lat. sexta hora, ora VI seara). Somnu de după prînz (amează): a-țĭ face siesta.