Toate definitiile
SÍFILIS, sifilisuri, s. n. Boală venerică provocată de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contaminare sau prin ereditate și care se caracterizează în faza întâi prin apariția șancrului, în faza a doua prin apariția sifilidelor, iar în faza a treia prin leziuni la diferite organe (interne) ale corpului; lues. ◊ Sifilis congenital (sau ereditar) = formă de sifilis care apare la copil, de obicei după o naștere prematură, manifestându-se la început prin leziuni cutanate viscerale și pe mucoase, mai târziu prin tumori. – Din fr. syphilis.
SÍFILIS s. (MED.) lues, (rar) verolă, (pop.) pădureţ, pierit, (înv. şi reg.) sfranţ, sfrenţie, (reg.) frenţie, mâncătură, sfinţie, (prin Munt.) gubăvie, (Transilv.) şui, (înv.) frenţuş, mala-franţă, sifilitic.
SÍFILIS s.n. Boală venerică infecțioasă provocată de un spirochet, care se transmite prin contagiune sau prin ereditate; lues. [< fr. syphilis].
SÍFILIS s. n. boală venerică infecțioasă, cu evoluție cronică, provocată de un spirochet transmis prin contagiune sau prin ereditate, cu ulcerație și leziuni pe diferite organe; lues. (< fr. syphilis)
*sifilis n., pl. inuzitat urĭ (ar. sifl, boală lumească, de unde, în latina medicală, s’a făcut syphilis fiindcă medicu, matematicu și poetu Fracastóro din Verona, mort la 1553, credea că vine de la Sipylus, un păstor tlnăr și frumos care a dat regelui său Alcithous onorurile care se cuveneaŭ luĭ Apoline. Aceasta, de necaz, ĭ-ar fi trimes această boală). Med. O boală secretă specială care ajunge constituțională și ereditară. – Pop. cel perit. V. viruloză.