Toate definitiile

silhuí², silhuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se juca, a se alinta.

SILHÚI, -IE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; p. ext. de nepătruns, neumblat, sălbatic. ♦ Fig. (Despre ființe) Cu mișcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic, împrăștiat. – Silhă + suf. -ui.

SILHÚI adj. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

silhúi adj. m., pl. silhúi; f. sg. și pl. silhúie

silhúĭ, -úĭe adj. (d. silhă). Cjb. Codri, munțĭ silhuĭ, codri, munțĭ nepîngarițĭ de om, neumblațĭ. – Și sî-.