Toate definitiile

silicát, -ă, adj. (înv.; despre roci) care conține silicat, ca element principal.

SILICÁT, silicați, s. m. Sare a acidului silicic, care intră în compoziția unui mare număr de minerale și care se folosește în metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei și a a materialelor de construcții. – Din fr. silicate

SILICÁT s. (CHIM.) silicat de sodiu = sticlă solubilă; silicat de zirconiu = zircon.

SILICÁT s.m. Sare a acidului silicic. [< fr. silicate, cf. lat. silex – piatră].

SILICÁT s. m. sare a acidului silicic. (< fr. silicate)

silicát s. m., pl. silicáți

*silicát n, pl. e (d. silice). Chim. Sare de acid silicic: cea maĭ mare parte din coaja pămîntuluĭ se compune din silicate.