Toate definitiile

SILÍT², -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit², grăbit. – V. sili.

SILÍT adj. 1. v. silnic. 2. v. afectat.

SILÍT adj. v. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.

Silit ≠ benevol, voit

silít s. n.

silít, -ă adj. Cu sila, forțat. Nenatural în mișcărĭ: mers silit. Adv. A vorbi silit.

SILÍT¹ s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: silítă s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.

SILÍT s. n. carbură de siliciu. (< engl. silite, germ. Silit)

SILÍT s.n. Carbură de siliciu. [< germ. Silit].