Toate definitiile

SILÚRIC, -Ă, silurici, -ce, adj. Silurian (3). – Din germ. silurisch.

SILÚRIC adj., s. v. silurian.

SILÚRIC, -Ă adj. Din perioada siluriană; silurian. [< germ. silurisch].

silúric adj. m., pl. silúrici; f. silúrică, pl. silúrice

*siluríc și silurián, -ă adj. (d. numele Silurilor, un popor celtic din Anglia, unde acest teren a fost studiat în special). Geol. Nume dat unor straturĭ de teren de supt devonian: Prutu siluric.