Toate definitiile

SIMPATÍE, simpatii, s. f. 1. Atracție, înclinare, afinitate pe care cineva o simte față de o persoană sau pe care o inspiră cuiva; afecțiune; p. ext. obiectul acestui sentiment. ♦ Aprobare; atașament; devotament. 2. (Fam.) Persoană față de care cineva simte afecțiune sau dragoste. 3. (Med.) Legătură, raport dintre (două) organe simetrice care face ca, atunci când unul este afectat, să sufere și celălalt. Ochii sunt organe care se îmbolnăvesc prin simpatie. – Din fr. sympathie, lat. sympathia.

SIMPATÍE s. afecţiune, ataşament, (fig.) slabiciune, (înv. fig.) plecare. (Simte o deosebită ~ pentru ...)

Simpatie ≠ aversiune, dispreţ, duşmănie, nesimpatie, antipatie

SIMPATÍE s.f. 1. Atracție, afinitate, înclinație pentru o persoană, pentru un popor, pentru o cauză etc.; afecțiune; dragoste. ♦ Obiectul acestui sentiment. 2. (Med.) Legătura, raportul dintre (două) organe simetrice, care face ca atunci când unul este atins să sufere și celălalt. ♦ Corespondență presupusă între calitățile unor corpuri. [Gen. -iei. / < fr. sympathie, it. simpatia, lat., gr. sympathia].

SIMPATÍE s. f. 1. atracție, afinitate, înclinație față de o persoană, o cauză etc.; afecțiune, dragoste. ◊ obiectul acestui sentiment. 2. (med.) legătură, între (două) organe simetrice, care face ca atunci când unul este atins să sufere și celălalt. ◊ corespondență presupusă între calitățile unor corpuri. (< fr. sympahie, lat. sympathia)

simpatíe s. f., art. simpatía, g.-d. art. simpatíei; pl. simpatíi, art. simpatíile

*simpatíe f. (vgr. sym-pátheia, d. sýn, împreuna, și páthos, suferință; lat sympathia. V. anti-patie, patimă). Legătură între părțile corpuluĭ care face ca una să sufere cînd sufere și cea-laltă. Afinitate morală între persoane, sentiment pin care te simțĭ atras spre cineva: a avea simpatie pentru cineva.