Toate definitiile
SINCIPÚT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput.
SINCIPÚT s. (ANAT.) creştet, vertex, (pop. şi fam.) scăfârlie, (Ban. şi vestul Olt.) teme.
SINCIPÚT s.n. Osul craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ♦ Bregmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. sinciput, cf. lat. sinciput < semi – jumătate, caput – cap].
SINCIPÚT s. n. os al craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ◊ bregmă. (< fr., lat. sinciput)
*sínciput n., pl. e (lat. sinciput, sincipitis, d. semi, jumătate, și caput, cap. V. occiput). Anat. Creștetu capuluĭ – P. declinare trebuie accentuat sincipút.
SINCIPÚT s. (ANAT.) creştet, vertex, (pop. şi fam.) scăfârlie, (Ban. şi vestul Olt.) teme.
SINCIPÚT s.n. Osul craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ♦ Bregmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. sinciput, cf. lat. sinciput < semi – jumătate, caput – cap].
SINCIPÚT s. n. os al craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ◊ bregmă. (< fr., lat. sinciput)