Toate definitiile

SINCRÓN, -Ă, sincroni, -e, adj. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Sincronic (1). ♦ (Despre sisteme fizice sau chimice) Care este sediul unor fenomene periodice cu evoluție sincronică. ◊ Cameră sincronă = dispozitiv special folosit în cinematografie, în televiziune, pentru înregistrarea simultană a sunetului și a imaginii. Mașină sincronă = mașină electrică de curent alternativ (monofazat sau trifazat) a cărei turație de regim este constantă și proporțională cu frecvența tensiunii la borne. – Din fr. synchrone.

SINCRÓN adj. v. concomitent.

SINCRÓN, -Ă adj. Sincronic (1). [< fr. synchrone].

SINCRÓN, -Ă adj. 1. (și adv.) sincronic (1). ◊ (despre sisteme fizice sau tehnice) care execută mai multe operații în același timp sau operații diferite cu aceeași frecvență. 2. (inform.; despre mașini, semnale sau informații) ale căror ritmuri sunt egale, multiple sau submultiple. (< fr. synchrone)

sincrón adj. m., pl. sincróni; f. sincrónă, pl. sincróne

*sincrón, -ă adj. (vgr. sýg-hronos, d. syn, împreună, și hronos, timp. V. isocron). Simultaneŭ, în acelașĭ timp: oscilațiunĭ sincrone. – Și sincrónic (după cronic) = 1. sincron, 2. relativ la faptele sincrone: tabloŭ sincronic. Adv. În mod sincron: a prezenta faptele sincronic. V. contemporan.