Toate definitiile

SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din ngr. synédhrion.

SINÉDRIU s. (IST.) sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)

sinédriu (înv.) [riu pron. riu] (-ne-driu) s. n., art. sinédriul; pl. sinédrii, art. sinédriile (-dri-i-)

*sinédriŭ n. (ngr. sýn-édrion, conciliu, d. sýn, împreună, și édra, scaun). Sanhedrin. V. consistoriŭ.