Toate definitiile
SINÉȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică1. – Et. nec.
sinéț (plătică) (reg.) s.m., pl. sinéți
sineáță f. și (rar) -éț n., pl. ețe (vrom. [Moxa], svineață, d. vsl. svinĭcĭ, plumb; rus. svinéc). Vechĭ. Flintă, pușcă cu cremene.
sineț V. sineață.
sinét (document) (înv.) s. n., pl. sinéturi
SINÉT, sineturi, s. n. (Înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senét s. n.] – Din tc. senet.
sinét, sinéturi, s.n. (înv.) 1. act, document, hrisov, zapis. 2. adeverință, chitanță; poliță. 3. casetă; sipet. 4. (fig.) talisman.
SINÉT s. v. act, adeverinţă, cambie, chitanţă, document, dovadă, hârtie, hrisov, izvor, înscris, mărturie, piesă, poliţă, recipisă, trată.
sinét (-turi), s. n. – 1. Document, act. – 2. Adeverință, chitanță. – Mr. sinete, megl. sinet. Tc. (arab.) sened (Șeineanu, II, 322; Lokotsch 18239, cf. ngr. σενέτι, sb. senet.
sinét n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] sened sprijin, document; ngr. senéti, sîrb. senet). Sec. 18-19. Act, document. Azĭ. Rar. Adeverință, chitanță, poliță, zdelcă.