Dictionar de sinonime

CROHMĂLÍRE s. v. apretare, scrobire, scrobit.

CROHMĂLÍ vb. v. apreta, scrobi.

CROHMÁLĂ s. v. apret, scrobeală.

CROI s. v. croială, tăietură.

CROIÁLĂ s. tăietură, (pop.) croi. (ă unei haine.)

CROÍ vb. v. atinge, bate, lovi, plesni, trage.

CROÍ vb. 1. a tăia, (Transilv.), a săbăi. (~ o haină.) 2. a-şi tăia, (înv.) a sparge. (Fluviul îşi ~ drum prin munţi.)

CROÍRE s. v. croit.

CROÍT s. croire, (Transilv.) săbăire, săbăit. (~ al unei haine.)

CROITÓR s. 1. (Transilv., Maram. şi Ban.) săbău, (Transilv., Ban., prin Maram. şi vestul Olt.) şnaidăr. (~ul confecţionează haine.) 2. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) gornic.

CROMÁTICĂ s. (PICT.) colorit, (fig.) paletă. (~ unui tablou.)

CRONCĂNITÚRĂ s. v. croncănit.

CRONCĂU s. v. corb.

CRONICÁR s. (înv.) cronograf. (Un ~ moldovean.)

CRÓNICĂ s. letopiseţ, (înv.) hronic. (~ lui Gr. Ure-che.)

CRONOGRÁF s. v. cronicar.

CROITOREÁSĂ s. (rar) cusătoreasă, (Transilv.) săbăiţă, (Ban. şi prin Transilv.) şnaidăriţă. (~ de taioare.)

CROMÁJ s. v. cromare.

CROMÁRE s. (TEHN.) cromaj. (~ unui vas metalic.)

CRONCÁN s. v. corb.

CRONCĂNÍRE s. v. croncănit.

CRONCĂNÍT s. croncănire, croncănitură.

CROMATOPLÁST s. v. cromoplast.

CROMOPLÁST s. (BIOL.) cromatoplast.

CROMOZÓM s. (BIOL.) cromozom sexual v. alozom; cromozom somatic v. autozom.

CROMPROTEÍDĂ s. (BIOL.) metaloproteidă.

CROŞETÁ vb. (Transilv. şi Ban.) a ştricăni. (~ o dantelă.)

CROŞÉTĂ s. 1. igliţă, (reg.) cârligel. (~ pentru împletit.) 2. v. paranteză dreaptă.

CRONOLÓGIC adj. diacronic, evolutiv, istoric. (Expunere ~ a faptelor.)

CROMATÍSM s. v. aberaţie cromatică.