Dictionar de sinonime

CUCÚI s. v. coc, moţ.

CUCULEÁSĂ s. v. floarea-cucului.

CUCÚLĂ s. v. cartof.

CUCUMEÁ s. v. campadură, cucuvaie, cucuvea.

CUCÚRĂ s. v. cormană, răsturnătoare, tolbă.

CUCULÉŢ s. (ORNIT.) cucuşor.

CUCÚLIU s. v. culion.

CUCURUJÉL s. (FITOP.) (reg.) călcâi. (~ul este o boală a grâului.)

CUCURÍG s. (BOT.; Helleborus odorus) (reg.) bojoţel, nipreală, strecurătoare, iarbă-de-curăţenie, iarbă-şerpească.

CUCÚMĂR s. v. castravete.

CUCURÍGU s. v. cocoş, galerie, mansardă.

CUCURÚZ s. (BOT.; Petasites albus) (Bucov.) cojocel.

CUCURÍG s. v. spânz.

CUCURÚZ s. v. captalan, con, porumb, ştiulete.

CUCURUZÁŞTINĂ s. v. porumb, porumbişte.

CUCURUZ-DE-PĂDÚRE s. v. mama-pădurii.

CUCURÚZE s. pl. v. porumb, porumbişte.

CUCURUZÍŞTE s. v. porumb, porumbişte.

CUCUTĂ-ÎNVENINÁTĂ s. v. cucută-de-apă, cucută-mică.

CUCUŞÓR s. (ORNIT.) cuculeţ.

CUCUŞÓR s. v. boul-domnului, boul-lui-dum-nezeu, buburuză, vaca-domnului.

CUCUTĂ-MÍCĂ s. v. pătrunjel-câinesc, pătrunjelul-câinelui.

CUCUVÁIE s. v. campadură, cămin, coş, horn.

CUCUVEÁ s. (ORNIT.; Athene noctua) cucuvaie, (reg.) ciovică, cucumea, cucuveică, pustielnică, (Transilv., Maram. şi Ban.) pasărea-mortului, pasărea-sărăciei.

CUCÚTĂ s. (BOT.) 1. (Conium maculatum) (pop.) dudău, (reg.) buciniş, barba-călugărului. 2. cucută-de-apă (Cicuta virosa) = cucută-mică, (reg.) buciniş-de-apă, buciniş-de-baltă, cucută-înveninată; cucuta-de-pădure (Galium schultesii) = (Bucov.) sămcuţă; cucută-mică v. cucută-de-apă.

CUCUVÁIE s. v. cucuvea.

CUCUŢICĂDEBĂLŢI s. v. mărăraş.

CUCÚTE s. pl. v. ciocul-cucoarei, pliscul-co-corului, pliscul-cucoarei.

CUFUNDÁR s. 1. v. corcodel. 2. (Gavia arctica) bodârlău, cufundac, (reg.) scufundaci, corco-del-mare, fundac-mare.

CUFUNDÁC s. v. cufundar.