Dictionar de sinonime
NEBUNĂRÍŢĂ s. v. măselariţă.
NEBUNÉSC adj. 1. dement, demenţial, smintit. (Un act ~.) 2. nebun, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Faptă ~.)
NEBUNÉŞTE adv. orbeşte, prosteşte. (Se aruncă ~ înainte.)
NEBUNÍE s. v. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie.
NECÁ vb. v. inunda, îneca, potopi.
NEBUNÍE s. 1. (MED.) alienare, alienaţie, demenţă, sminteală, smintire, ţicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. şi reg.) smintă, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolânzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrânteală, ţăcăneală. (Un acces de ~.) 2. v. glumă. *3. v. folie.
NECANONISÍT adj. v. neregulat, nesimetric, neuniform.
NECALCULÁBIL adj. incalculabil, nenumărat, (reg.) nemaisocotit, nesămăluit. (O mulţime ~.)
NECALCULÁBIL adj. v. colosal, considerabil, enorm, imens, incalculabil, nelimitat.
NECAPÁBIL adj., s. 1. adj. incapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaş, nevolnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit, (înv.) mişel, neputernic, neputinte, secat. (Un biet om ~.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incom-petent, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.)
NECÁZ s. 1. v. mâhnire. 2. neplăcere, supărare, (înv. şi pop.) price, (înv.) săblaznă, scădere, siclet. (Multe ~uri a avut de îndurat.) 3. păs, supărare. (Şi-a spus pe îndelete ~.) 4. v. încercare. 5. greutate, încercare, nevoie, suferinţă, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~uri.) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. şi reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbâcă, năzdrăvănie, păcostenie, şugă, şugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dabilă, (înv.) nesosinţă, nevoinţă, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!) 7. v. nervozitate. 8. v. invidie.
NECĂJÍ vb. 1. v. mâhni. 2. v. nemulţumi. 3. v. în-ciuda. 4. v. enerva. 5. v. strădui. 6. v. chinui.
NECĂJÍT adj., s. 1. adj. v. supărat. 2. adj. nemul-ţumit, supărat, (înv., reg. şi fam.) paraponisit. (E tare ~ pe sine însuşi.) 3. adj. v. înciudat. 4. adj. v. nervos. 5. adj. chinuit, consumat, frământat, muncit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.) 6. adj., s. v. sărac. 7. adj. v. greu.
NECĂJICIÓS adj. v. irascibil, iritabil, nervos, supărăcios.
NECĂJITÓR adj. v. chinuit, consumat, frămân-tat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat.
NECĂLCÁT adj. 1. v. neumblat. 2. v. şifonat.
NECĂSNICÍE s. v. burlăcie, celibat, holteie.
NECĂJÓS adj. v. anevoios, chinuitor, greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, rebel, supărător.
NECĂSĂTORÍT s., adj. 1. s., adj. v. celibatar. 2. adj. liber. (Fata e ~.)
NECĂSĂTORÍE s. v. burlăcie, celibat, holteie.
NECĂTÚRĂ s. v. inundare, înecare, potopire.
NECĂUTÁT adj. v. natural.
NECESARMÉNTE adv. v. fatal, fatalmente, indispensabil, inevitabil, morţiş, musai, neapărat, negreşit, numaidecât, obliga-toriu.
NECESÁR adj. 1. v. indispensabil. 2. v. neapărat. 3. v. trebuincios. 4. v. util.
NECERCETÁT adj. v. neexplorat.
NECERCÁT adj. v. inexperimentat, neexperi-mentat, neglijat.
NECĂZÚT adj. v. neiertat, neîngăduit, neper-mis.
NECESITÁ vb. v. constrânge, face, forţa, obliga, sili.
NECESITÁ vb. 1. a cere, a comporta, a impune, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acţiune ~ multe eforturi.) 2. a cere, a implica, a presupune, a reclama. (Inteligenţa ~ reflecţie.)
NECHÉZ s. v. nechezat.