Dictionar de sinonime

NECLINTÍRE s. 1. v. imobilitate. 2. fixitate, imobi-litate, nemişcare, stabilitate. (~ unor dune.) 3. v. hotărâre.

NECOMPETÉNT adj., s. v. incapabil.

NECOMPETÉNŢĂ s. v. incapacitate.

NECLINTÍT adj. 1. v. fix. 2. v. nemişcat. 3. v. înmărmurit. 4. v. încremenit. 5. v. hotărât. 6. nezdruncinat, statornic, tare. (O voinţă neclintită.)

NECOMPARÁBIL adj. v. unic.

NECONCORDÁNŢĂ s. 1. v. nepotrivire. 2. v. dis-proporţie.

NECONCLUDÉNT adj. v. neconvingător.

NECOMPLICÁT adj. v. uşor.

NECOMPRESÍBIL adj. v. incompresibil.

NECOMUNICATÍV adj. v. ursuz.

NECOMPLÉT adj. v. fragmentar.

NECOMÓD adj. incomod, neconfortabil. (Un sca-un ~.)

NECONSECÍNŢĂ s. v. inconsecvenţă, inconstanţă, instabilitate, neconsecvenţă, neconstanţă, nestabilitate, nestatornicie.

NECONFORTÁBIL adj. incomod, necomod, incon-fortabil. (Un fotoliu ~.)

NECONSISTÉNT adj. v. apos.

NECONSECVÉNT adj. v. inconsecvent.

NECONDIŢIONÁT adj. 1. v. absolut. 2. v. nepre-cupeţit.

NECONSECVÉNŢĂ s. v. inconsecvenţă.

NECONSOLÁT adj. v. nemângâiat.

NECONSOLÁBIL adj. v. nemângâiat.

NECONSTÁNT adj. v. inconsecvent.

NECONTENÍT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.

NECONSTÁNŢĂ s. v. inconsecvenţă.

NECONTROLÁBIL adj. v. incontrolabil.

NECONTESTÁT adj. v. categoric.

NECONTESTÁBIL adj. v. categoric.

NECONTROLÁT adj. v. neverificat.

NECONVENÁBIL adj. v. inconvenabil.

NECONVINGĂTÓR adj. 1. neconcludent. (Probe ~.) 2. v. vulnerabil.

NECONVERTÍBIL adj. v. inconvertibil.