Dictionar de sinonime

OPULÉNŢĂ s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.

OPÚNERE s. v. împotrivire.

OR conj. v. aşadar, dar, deci.

ORÁC interj. v. miorc, oac.

ORÁCOL s. v. prezicere.

OPÚST s. v. baraj, stavilă, stăvilar, zăgaz.

OPÚNŢIA s. v. limba-soacrei.

OPÚS adj. 1. advers, contrar, dimpotrivă, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. v. invers. 3. v. antitetic. 4. v. antagonist. 5. v. con-tradictoriu. 6. v. contrastant.

ORANÍST s. v. baldachin.

ORÁNJ adj. invar. v. portocaliu.

ORÁR s. v. ceas, ceasornic.

ORÁL adj. 1. vorbit. (Limbă ~.) 2. v. verbal. 3. (MED.) v. bucal.

ORÁR s. program. (~ de funcţionare al unui magazin.)

ORÁNZ s. v. portocal.

ORÁŞ s. 1. (livr.) cetate, citadelă, urbe, (înv.) politie, târg, (grecism înv.) horă. (Un mare ~.) 2. v. centru.

ORATÓRIU s. v. paraclis.

ORÁŢIE s. 1. colăcărie, (reg.) conăcărie. (~ spusă la o nuntă ţărănească.) 2. oraţie funebră = discurs funebru, (înv.) propovedanie.

ORATORÍE s. v. retorică.

ORATÓR s. 1. retor, (prin Bucov.) predicant. (Un mare ~.) 2. v. conferenţiar.

ORĂCĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, scânci, smiorcăi.

ORĂCĂÍ vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.)

ÓRĂ s. 1. ceas. (O ~ are 60 de minute.) 2. v. răstimp. 3. v. moment. 4. clasă, curs, lecţie. (De ce ai lipsit de la ~?)

ORĂCĂIÁLĂ s. v. orăcăit.

ORĂCĂÍRE s. v. orăcăit.

ORĂCĂÍT s. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (~ broaştelor.)

ORĂŞEÁN s. târgoveţ, (livr.) citadin, (pop. şi fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. şi depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetăţean, pârgar.

ORĂSTÍCĂ s. v. mălurici.

ORĂŞÉL s. târg. (Un ~ de provincie.)

ORĂSTÍCĂ s. (BOT.; Orobus sau Lathyrus niger) (reg.) mălurici (pl.), pupăgioară, pupezele (pl.), pupezoi, linte-neagră, mazăre-pădureaţă, mă-zărichea-cucului, măzăriche-neagră.

ORĂŞEÁNCĂ s. (reg.) jupâneasă.