Dictionar de sinonime
ORGANIGRÁMĂ s. 1. schemă. (~ personalului unei instituţii.) 2. v. schemă logică.
ORGÁNIC adj. 1. v. inseparabil. 2. v. esenţial.
ORGÁNE s. pl. v. rechizite.
ORGÁN s. v. liră, orgă.
ORGANIZÁ vb. 1. v. constitui. 2. v. înfiinţa. 3. v. aranja. 4. a ordona, a sistematiza, a structura. (A ~ întregul material în vederea ...)
ORGANÍSM s. v. organ.
ORGANIZÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. înfiinţare. 3. ordonare, sistematizare, structurare. (~ materialului documentar.) 4. v. structură. 5. struc-tură. (~ unei celule.) 6. v. ordine. 7. v. întocmire. 8. ordine, rânduială, rost. (~ lumii.)
ORGANIZÁT adj., adv. 1. adj. v. aranjat. 2. adj. v. metodic. 3. adv. metodic, sistematic, (înv.) metodiceşte. (Procedează ~.)
ORGANOLÍT s. biolit.
ORGÁR s. v. argăsitor, tăbăcar.
ORGANIZATÓR s. (înv.) întocmitor, orânduitor. (E un bun ~.)
ORGANOGENÍE s. (BIOL.) organogeneză.
ORGANOGENÉZĂ s. v. organogenie.
ORGANIZÁŢIE s. v. structură.
ORGANOGÉN s. v. biolit.
ÓRGĂ s. (MUZ.) (înv.) organ.
ORGIÁC adj. orgiastic.
ORGANIZATÓRIC adj. v. structural.
ORGIÁSTIC adj. v. orgiac.
ORGÍE s. desfrâu, dezmăţ, (livr.) bacanală, libertinaj, luxură, (înv. şi pop.) scârnăvie, (înv.) ruşinare, slobozenie, slobozie, zamparalâc.
ORI conj. fie, sau, (înv. şi reg.) au, oare, (prin Transilv.) măcar, (înv.) săvai. (~ bărbaţi, ~ femei.)
ORGOLIÓS adj. v. îngâmfat.
ORGÓLIU s. v. îngâmfare.
ORI adv. v. oare, poate.
ORÍBIL adj. 1. v. dezgustător. 2. dezgustător, greţos, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (Ce caracter ~!; ~ treabă!) 4. v. groaznic. 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. v. groaznic.
ORICÉ pron., adj. 1. pron. ce, orişice, (înv.) verice. (Zică lumea ~ o vrea.) 2. adj. v. fiecare.
ORICÁRE pron., adj. 1. pron. v. oricine. 2. adj. v. fiecare.
ORICÂT pron., adj., adv., conj. 1. pron. orişicât, (înv.) oarecât. (Cât zahăr vrei? – ~!) 2. adj. orişicât. (~ lume ar fi ...) 3. adv. orişicât. (~ ai avea de mult, tot nu te saturi!) 4. conj. cât. (~ ai vrea, dar nu poţi.)
ORICÂND adv. orişicând, totdeauna, (înv.) fiecând, fieştecând, vericând. (Să vii ~ la mine.)
ORICÍNE pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, orişicare, orişicine, (înv. şi pop.) care, (pop.) fieşcare, fieşcine, fitecine, (înv. şi reg.) careşi, cineşi, (înv.) neştine, vericare, vericine. (Zică ~ ce ar vrea.)