Dictionar de sinonime
ORCHESTRÁRE s. v. orchestraţie.
ORCEÁG s. v. arpagic, ceapă de sămânţă.
ORCHÉSTRĂ s. (MUZ.) (pop.) muzică.
ORCHESTRÁŢIE s. (MUZ.) instrumentaţie, orches-trare.
ORD s. v. rând, şir, şirag.
ORCICÁR s. v. val.
ÓRDIE s. v. armată, hoardă, oaste, oştire, putere, trupe.
ÓRDIN s. I. 1. v. dispoziţie. 2. v. comandă. 3. v. consemn. 4. v. chemare. II. v. categorie. III. ordin călugăresc v. congregaţie; ordin monahal v. congregaţie.
ORDINÁR adj., s., adv. 1. adj. normal, obişnuit. (Sesiune ~.) 2. adj. banal, comun, obişnuit, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ voi vedeţi numai minuni.) 3. adj. comun, grosolan. (Pânză ~.) 4. adj. v. inferior. 5. adj., s. v. mitocan. 6. adj. v. mitocănesc. 7. adv. v. mitocăneşte.
ORDINARIÁT s. v. consistoriu.
ÓRDINE s. 1. organizare, orânduială, regulă, rânduială, (înv.) tocmeală, tocmire. (O ~ desăvârşită domnea acolo.) 2. v. rânduială. 3. succesiune. (O ~ descrescândă a elementelor şirului.) 4. ordine de zi = agendă. (Ce puncte figurează pe ~?) 5. organizare, rânduială, rost. (~ lumii nu se schimbă cu pamflete.) 6. v. disciplină.
ORDINATÓR s. v. computer.
ORDONÁ vb. I. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orândui, a rândui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel ...) 2. v. porunci. II. 1. v. aranja. 2. v. or-ganiza. 3. v. alinia.
ORDONÁRE s. 1. v. aranjare. 2. v. organizare.
ORDONÁNŢĂ s. v. prescripţie, reţetă.
ORDONÁNŢĂ s. I. (înv.) pitac, publicaţie, ucaz, (germanism înv., în Transilv.) puţăr. (A emite o ~.) II. (MIL.) (prin Ban.) prăvădinar, (înv.) vistavoi. (Un ofiţer cu ~ sa.)
ORDONANŢÁ vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ plăţile curente.)
OREIÓN s. (MED.) parotidită epidemică.
ORDONÁT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.
ORELÉ s. v. otorinolaringologie.
ORÉŞNIŢĂ s. (BOT.; Lathyrus tuberosus) (reg.) bobuşor, fasolică, măzărică, sângele-voinicului.
ORELÍST s. (MED.) otorinolaringolog.
ORÉZ s. (BOT.; Oryza sativa) (Transilv. şi Maram.) rişcaşă.
ORÉŞNIŢĂ s. v. indruşaim, sângele-voinicului.
OREZĂRÍE s. 1. (rar) rizerie. (O mare ~.) 2. rizi-cultură. (Se ocupă cu ~.)
ORGÁN s. 1. organism. (~ constituit de stat.) 2. v. autoritate. 3. v. publicaţie. 4. (ANAT.) organ genital = sex; organ rudimentar = rudiment.
ORFELINÁT s. (înv.) orfanotrofie.
ORFELÍN adj., s. v. orfan.
ORFANOTROFÍE s. v. orfelinat.
ORFÁN adj., s. (înv. şi reg.) sărac, sărman, (Maram. şi prin vestul Transilv.) sărăndic, (înv.) orfelin. (Copil ~.)