Dictionar de sinonime

EXTINCTÓR s. v. stingător.

EXTERMINATÓR adj. nimicitor. (Agent ~.)

EXTÍNDE vb. 1. a (se) întinde. (Se ~ pe o suprafaţă tot mai mare.) 2. a creşte, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafeţele cultivate s-au ~ la ...) 3. a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăţi, a (se) mări. (Şi-a ~ stăpânirea peste ...) 4. a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se răspândi, (rar) a pălălăi, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ şi la curtea vecină.) 5. v. răspândi.

EXTÍNDERE s. 1. v. extensiune. 2. creştere, lărgire, mărire, sporire. (~ suprafeţelor cultivate.) 3. v. pro-porţie. 4. amplificare, creştere, dezvoltare, ex-tensiune, lărgire, mărire. (~ schimburilor comerciale.)

EXTIRPÁ vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o porţiune dintr-un organ.)

EXTÍNS adj. crescut, lărgit, mărit, sporit. (Supra-feţe cultivate ~.)

EXTIRPÁRE s. (MED.) 1. v. ablaţiune. 2. excizie. (~ unei tumori.)

EXTORCÁRE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)

EXTIRPATÓR s. v. cultivator.

EXTRACONJUGÁL adj. adulterin. (Relaţii ~.)

EXTORCÁ vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)

EXTRÁCŢIE s. extragere, scoatere. (~ unui dinte.)

EXTRABUGETÁR adj. suprabugetar. (Prevederi ~.)

EXTRÁGERE s. 1. v. extracţie. 2. scoatere, (pop.) tragere. (~ glonţului prin operaţie.) 3. ex-ploatare, scoatere. (~ ţiţeiului.)

EXTRÁGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o măsca, un cui, un glonţ.) 2. a lua, a scoate. (A ~ apă din fântână.)

EXTRADOTÁL adj. (JUR.) parafernal. (Înscris ~.)

EXTRAFÍN adj. superfin, (rar) străfin, suprafin. (Un lichior ~.)

EXTRÁCŢIE s. v. naştere, obârşie, origine, provenienţă.

EXTRAORDINÁR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepţional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal, (arg.) mortal. (A avut un noroc ~.) 2. adj. v. colosal. 3. adj. v. titanic. 4. adj. v. cumplit. 5. adj. v. special. 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte. 8. adv. v. sfâşietor.

EXTRÉMĂ s. 1. v. extremitate. 2. (SPORT) aripă. (Joacă ~ stângă, la fotbal.)

EXTRAVILÁN s. (CONSTR.) teritoriu extravilan.

EXTRÉM adj., adv. 1. adj. terminal. (Parte ~ a unui obiect.) 2. adj. v. drastic. 3. adv. v. foarte. 4. adv. deosebit, excepţional, extraordinar, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.)

EXTRAVERTÍT adj. v. sociabil.

EXTRAVAGÁNT adj. v. neobişnuit.

EXTRAVAGÁNŢĂ s. bizarerie, ciudăţenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sânt ~ele astea?)

EXTRAPOLÁŢIE s. v. extrapolare.

EXTRÁS s. v. pasaj.

EXTRAPOLÁRE s. (FILOZ., MAT.) extrapolaţie.

EXUBERÁNŢĂ s. expansivitate. (~ unui tânăr.)

EXTRUDÁRE s. (TEHN.) v. extruziune.