Dictionar de sinonime
SCĂLDÁT s. v. îmbăiere.
SCĂLDÁT adj. înmuiat, muiat, plin. (Cu ochii ~ţi de lacrimi.)
SCĂLDÁRE s. v. îmbăiere.
SCĂLÂMBĂIÁT adj. v. diform, hidos, hâd, mon-struos, pocit, respingător, schimono-sit, slut, strâmb, urât.
SCĂLÂMBĂIÁLĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, grimasă, maimu-ţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, schimonoseală, schimonosire, schimo-nositură, sclifoseală, strâmbătură, toană.
SCĂLÂMBĂITÚRĂ s. v. capriciu, chef, fando-seală, fantezie, fason, fiţă, grimasă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, pros-teală, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, sclifoseală, strâmbă-tură, toană.
SCĂLÚŞ s. v. bulfeu, căluş, căluţ, cosaş, cruce, spetează, stinghie.
SCĂMÓS adj. pufos, scămoşat. (Un material tex-til ~.)
SCĂMNÍE s. v. bancă.
SCĂMÁRE s. v. scămoşare, scămoşat.
SCĂLUŞDEÁPĂ s. v. libelulă.
SCĂMÁ vb. v. scămoşa.
SCĂMOŞÁRE s. 1. scămoşat, (reg.) scămoşeală, (înv.) scămare. (~ unui material textil.) 2. (rar) dezlânare. (~ unui pulover de lână.)
SCĂMOŞÁ vb. (rar) a se dezlâna, (înv.) a se scăma. (Un pulover care s-a ~ de tot.)
SCĂMOŞEÁLĂ s. v. scămoşare, scămoşat.
SCĂNDĂLÍ vb. v. indigna, jena, revolta, ruşina, scandaliza, sfii.
SCĂMOŞÁRE s. v. cojire, descuamare, descu-amaţie, jupuire.
SCĂMOŞÁT adj. 1. v. pufos. 2. (rar) dezlânat. (Un pulover ~.)
SCĂMOŞÁT s. v. scămoşare.
SCĂPÁ vb. 1. v. desprinde. 2. v. cădea. 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mântui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) 4. v. elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. v. ieşi. 6. v. libera. 7. v. evada. 8. v. scoate. 9. v. scutura. 10. v. descotorosi. 11. v. debarasa. 12. a se achita. (A ~ de o mare obligaţie.) 13. v. dezbăra. 14. v. sustrage. 15. v. pierde. 16. v. omite. 17. v. strecura.
SCĂNDĂLISÍ vb. v. mira, nedumeri.
SCĂNDĂLICIÓS adj. v. revoltător, scandalos.
SCĂPÁRE s. 1. v. desfacere. 2. v. cădere. 3. v. salvare. 4. v. adăpost. 5. v. eliberare. 6. v. ieşire. 7. v. desco-torosire. 8. v. dezbărare. 9. v. pierdere. 10. omisiune, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 11. v. inadver-tenţă.
SCĂPÁ vb. v. ajunge, intenţiona, plănui, proiecta, veni.
SCĂPÁT adj. 1. salvat, (pop.) izbăvit, mântuit. (Eşti un om ~.) 2. v. pierdut.
SCĂPĂCIÚNE s. v. mizerie, sărăcie.
SCĂPĂRÁ vb. v. clipi, fulgera.
SCĂPĂRÁRE s. 1. v. scăpărat. 2. (rar) scapăr. (~ unui fulger.) 3. v. sclipire. 4. v. strălucire.
SCĂPĂRÁ vb. 1. v. sclipi. 2. v. străluci. 3. a împrăştia. (Focul ~ mii de scântei.)
SCĂPĂRÁR s. v. scăpărătoare.