Dictionar de sinonime
SĂTICÉL s. v. sătişor, sătuc, sătuleţ.
SĂTÚL adj. 1. mâncat, săturat, (pop.) ospătat, (înv. şi reg.) saţiat, (reg.) omiat. (Un om sătul.) 2. v. plictisit. 3. v. dezgustat.
SĂTUCEÁN s. v. sătişor, sătuc, sătuleţ.
SĂTUCÉL s. v. sătişor, sătuc, sătuleţ.
SĂTULEÁN s. v. sătişor, sătuc, sătuleţ.
SĂTÚL adj. v. mulţumit, satisfăcut, saturat.
SĂTÚL s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.
SĂTURÁRE s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.
SĂTULÉŢ s. v. sătuc.
SĂTURÁRE s. (rar) saţietate, (pop.) saţ. (Are senzaţia de ~.)
SĂTURÁ vb. v. împlini, îndeplini, realiza, satisface.
SĂTURÁT adj. 1. v. sătul. 2. v. plictisit. 3. v. dez-gustat.
SĂTURÁ vb. 1. a (se) îndestula, (prin Transilv. şi Olt.) a (se) săţui. (I-a ~ cu mâncare.) 2. (reg.) a se îmbucări. (Vitele s-au ~.) 3. (fig.) a (se) lecui, a (se) vindeca. (Lasă că-l ~ eu de prostii.) 4. v. plictisi. 5. v. dezgusta. 6. (Mold., fig.) a se hrăni. (S-a ~ de mizeriile ce i se fac.)
SĂTURĂCIÓS adj. v. consistent, hrănitor, nutritiv, săţios, suculent.
SĂTURĂTÓR adj. v. consistent, hrănitor, nutritiv, săţios, suculent.
SĂU pron., adj. lui. (Calul ~.)
SĂŢUÍ vb. v. îndestula, sătura.
SĂŢIÓS adj. v. abundent, bogat, bun, îmbelşugat, îndestulat, însetat, mare, mănos, setos.
SĂŢIÓS adj. v. hrănitor.
SĂTÚŢ s. v. sătişor, sătuc, sătuleţ.
SĂTURÉL s. v. sătişor, sătuc, sătuleţ.
SĂVÁI adv. v. barem, chiar, exact, întocmai, măcar, tocmai.
SĂVÂRŞÍ vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. v. comite. 4. v. celebra. 5. v. oficia.
SĂVÂRŞÍ vb. v. alcătui, asasina, compune, constitui, deceda, dispărea, duce, forma, isprăvi, încheia, muri, omorî, pieri, prăpădi, răposa, sfârşi, stinge, sucomba, suprima, termina, ucide.
SĂVÂRŞÍE s. v. eternitate, nemurire, vecie, veşnicie.
SĂVÂRŞÉNIE s. v. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
SĂVÁI conj. v. deşi, fie, ori, sau.
SĂVÂRŞÍRE s. 1. v. executare. 2. v. comitere. 3. v. celebrare. 4. v. oficiere.
SĂVÂRŞÍRE s. v. decedare, deces, desăvârşire, destinaţie, dispariţie, funcţie, isprăvire, isprăvit, încheiere, moarte, perfecţiune, pieire, prăpădire, prescriere, răposare, scop, sfârşire, sfârşit, stingere, sucom-bare, terminare, terminat.
SĂVÂRŞÍT adj. v. desăvârşit, excepţional, extraordinar, formidabil, gata, ideal, isprăvit, încheiat, magistral, minunat, perfect, sfârşit, splendid, sublim, superb, terminat.