Dictionar de sinonime
SĂRCEÁ s. v. lişiţă.
SĂRCINÁTĂ adj. v. gravidă, însărcinată.
SĂRCINÉR s. v. prepeleac.
SĂRCINIOÁRĂ s. v. sărcinuţă.
SĂRCINÁRE s. v. însărcinare, misiune, sar-cină.
SĂRÍ vb. 1. a sălta, (reg.) a zăleti. (A ~ în înălţime.) 2. a sălta. (A ~ peste gard.) 3. v. escalada. 4. a sălta, a ţopăi, (reg.) a hopăi. (Nu mai ~ atâta!) 5. a se arunca, a se avânta, a se azvârli, a se precipita, a se repezi, a se zvârli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (~ pe cal şi porneşte în goană!) 6. a se arunca, a se azvârli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a tăbărî, a se zvârli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (Au ~ asupra duşmanului.) 7. v. cădea. 8. v. omite. 9. v. împroşca.
SĂRÉLNIŢĂ s. v. solniţă.
SĂRCINÚŢĂ s. (rar) sărcinioară.
SĂRICEÁ s. v. alaun.
SĂRÍ vb. v. dansa, dispărea, extinde, întinde, juca, lăţi, pieri, propaga, răspândi, ţâşni.
SĂRICÍCĂ s. v. acid citric, acid tartric, alaun, anhidridă arsenioasă, arsenic, clorură mercurică, sare de lămâie, sublimat corosiv, trioxid de arsen.
SĂRICÍCĂ s. v. ciurlan.
SĂRIGEÁ s. v. brâncă, ciurlan, salcicorn, săricică.
SĂRINDÁR s. (BIS.) (înv. şi reg.) sărăcustă. (A da un ~.)
SĂRÍRE s. 1. v. escaladare. 2. v. sărit. 3. v. omitere.
SĂRÍT s. 1. v. escaladare. 2. săltare, sărire. (~ul într-un picior.) 3. omitere, sărire. (~ul unui pasaj din text.)
SĂRÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
SĂRÍT s. v. goană, gonire, împreunare, montă.
SĂRÍTĂ s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă, salt, săltătură, săritură.
SĂRITÓR s. v. acrobat.
SĂRITOÁRE s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă, *pârleaz.
SĂRITÓR adj. v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.
SĂRITÚRĂ s. 1. salt, săltătură, (pop.) sărită, (reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltare. (Dintr-o ~.) 2. hop, salt. (~ peste o groapă.) 3. v. omisiune.
SĂRMÁN adj. v. bastard, natural, nelegitim.
SĂRÍŢI interj. ajutor! (~! mă omoară!)
SĂRITÚRĂ s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.
SĂRMÁN adj., s. 1. adj., s. v. sărac. 2. adj. v. biet.
SĂRMÁN adj., s. v. orfan.
SĂRMĂNÚŢ adj., s. v. sărăcuţ.
SĂRÓS adj. v. salin.