Dictionar de sinonime
VÂNTOÁSĂ s. v. furtună, trombă, vifor, vijelie, vârtej.
VÂNTOÁSE s. pl. v. iele.
VÂNTÓS adj. v. furtunos, viforos, vijelios.
VÂNTULÉŢ s. vânticel.
VÂNTUL NÉGRU s. v. austru.
VÂNTURÁ vb. 1. (AGRON.) a triora. (~ seminţele cu triorul.) 2. v. împrăştia. 3. v. perinda. 4. v. cu-treiera. 5. v. flutura.
VÂNTURÁ vb. v. bate, sufla, trece.
VÂNTURÁR s. v. evantai.
VÂNTURÁRE s. (AGRON.) vânturat, (rar) vânturătură. (~ grâului.)
VÂNTURÁŞCĂ s. v. trior, vânturătoare.
VÂNTURÁT s. v. vânturare.
VÂNTURÁTIC adj. v. neserios.
VÂNTURĂ-LÚME s. v. aventurier.
VÂNTURĂTOÁRE s. (AGRON.) 1. trior, (prin Bucov.) şpiţ, (Transilv. şi Maram.) vânturaşcă. 2. morişcă.
VÂNTURĂTÓR s. v. aventurier.
VÂNTURĂTÚRĂ s. v. pleavă, vânturare, vânturat.
VÂNTURĂ-ŢÁRĂ s. v. aventurier.
VÂNTURÉL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vindereu, (reg.) marinică, şuşugaie, vetruşcă, vinderel, (prin Olt.) şurligaie.
VÂNTURÉLE s. pl. v. dediţel.
VÂNTURÓS adj. v. fluşturatic, fluturatic, frivol, furtunos, neserios, uşuratic, viforos, vijelios, vânturatic, zvânturat, zvânturatic.
VÂNZÁRE s. 1. desfacere, plasare, vindere, (înv.) debit. (~ unei mărfi.) 2. dever, (pop. şi fam.) alişveriş. (N-a prea avut ~ astăzi.) 3. v. trădare.
VÂNZĂTÓR adj., s. 1. adj., s. v. trădător. 2. s. iudă, trădător, (Eşti un ~, amice!)
VÂNZOÁLĂ s. v. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, fră-mântare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, viermuire.
VÂNZOLEÁLĂ s. v. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, viermuire.
VÂNZOLÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mişui, mişuna, roi, viermui.
VÂRCÁT adj. v. bălţat, dungat, tărcat, vărgat
VÂRCĂ s. v. dungă, linie, vargă.
VÂRCOLÁC s. (MITOL. POP.) pricolici.
VÂRCOLÁC s. v. stafie, strigoi.
VÂRF s. 1. (GEOGR.) creastă, creştet, culme, pisc, (rar) obârşie, (înv. şi reg.) sâmcea, (reg.) piscan, spic, tigvă, titilă, vârvare, (Transilv.) picui, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţiclău, (înv.) suiş. (Alpiniştii au ajuns pe ~ul muntelui.) 2. bot, cap, capăt, cioc. (~ al unui obiect ascuţit.) 3. cap, capăt, extremitate. (~ul bastonului.) 4. buric. (Şi-a fript ~ul degetelor.) 5. (COR.) v. poantă. 6. vârf vegetativ v. con vegetativ.