Dictionar de sinonime

VÍSCOL s. (MET.) vifor, viforniţă, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. şi reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. şi Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniţă, (Transilv.) vocot.

VISCOLEÁLĂ s. v. viscol.

VISCOLÍ vb. 1. a viforî. (Afară ~.) 2. a spulbera. (Vântul ~ zăpada.) 3. a troieni. (Vântul ~ ză-pada.)

VISCOLÍRE s. troienire. (~ zăpezii.)

VISCOLÍT adj. 1. spulberat. (Zăpadă ~.) 2. troienit. (Zăpadă ~.)

VISCOLÓS adj. v. viforos. (O iarnă, o vreme ~oasă.)

VISTAVÓI s. v. ordonanţă.

VISTIÉR s. (IST.) vistiernic. (~ administra vistieria ţării.)

VISTIÉR s. v. (ist,) vistierie.

VISTIERÍE s. (IST.) 1. tezaur, (înv.) culă, hazna, tezaurariat, cămară domnească. (În ~ se păstra averea ţării.) 2. (înv.) vistier. (~ era instituţia care administra tezaurul ţării.)

VISTIERÍE s. v. vistiernicie.

VISTIÉRNIC s. (IST.) vistier. (~ul administra vistieria ţării.)

VISTIERNICÍE s. (IST.) (înv.) vistierie. (~ era demnitatea vistiernicului.)

VÍŞIN s. (BOT.) vişin-sălbatic (Prunus fructicosa) = vişinel, cireş-de-Bărăgan, cireş-pitic; vişin turcesc (Prunus mahaleb) = mahaleb, (reg.) antep, mălin.

VIŞINÁP s. v. vişinată.

VIŞINÁTĂ s. (înv.) vişinap, vişneac. (A băut o ~.)

VIŞINĂ-DE-MÚNTE s. v. sisinei.

VIŞINÉL s. v. cireş-de-Bărăgan.

VIŞINÍU adj. purpuriu, (rar) purpuros, (pop.) conabiu, (înv. şi reg.) marmanziu, porfiriu, purpurat. (De culoare ~.)

VÍŞLĂ s. v. brac, prepelicar.

VIŞNEÁC s. v. vişinată.

VITÁL adj. 1. v. esenţial. 2. v. indispensabil.

VITALITÁTE s. v. energie.

VITAMÍNĂ s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina A = axeroftol, retinol; vitamina B1 = aneurină, orizanină, tiamină; vitamina B2 = lactoflavină, riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina K1 = fitochinonă; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă, acid nicotinic.

VÍTĂ s. (ZOOL.) (înv. şi reg.) marhă, (Transilv. şi Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.

VITEÁZ adj., s. 1. adj. v. curajos. 2. s. erou, (înv. şi pop.) voinic. (A căzut în luptă ca un ~.) 3. adj. bărbătesc, curajos, vitejesc, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.) 4. s. (IST.) (înv.) curtean, slujitor. (Soldaţii din garda unor domnitori se numeau ~ji.)

VITEJÉSC adj. 1. v. curajos. 2. eroic, glorios, strălucit, (pop.) voinicesc. (Luptă ~ească.)

VITEJÉŞTE adv. v. curajos.

VITEJÍ vb. v. haiduci.

VITEJÍE s. bărbăţie, bravură, curaj, eroism, neînfricare, (pop.) voinicie. (~ cuiva în luptă.)