Dictionar de sinonime
VIITOROLOGÍE s. v. ştiinţa viitorului.
VIJELÍE s. (MET.) v. furtună.
VIJELIÓS adj. v. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, nă-valnic, nedomolit, nepotolit, nestăpî-nit, nestăvilit, precipitat, sălbatic, tumultuos, vehement, vertiginos, vio-lent.
VIJELIÓS adj., adv. 1. adj. v. furtunos. 2. adj. înviforat, năvalnic, viforos. (Furtună ~oasă.) 3. adv. v. valvârtej. 4. adj. v. focos.
VÍKINGI s. pl. v. normanzi.
VIL adj., s. v. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
VILBROCHÉN s. (TEHN.) arbore cotit.
VILEGIATURÍST s. sezonist. (~ venit la mare.)
VIN s. (arg.) mol, molan, molete, motorină.
VINÁR s. v. podgorean, viticultor.
VINÁRIŢĂ s. (BOT.; Asperula odorata) sânzie-ne-de-pădure, (reg.) mama-pădurii.
VINÁRS s. v. rachiu.
VÍNĂ s. 1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teahnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (~ lui e de gravitate minoră.) 2. v. reproş. 3. v. infracţiune. 4. v. delict.
VINĂRÍCI s. (IST.) vinărit. (~ul era o dare perce-pută în vin.)
VINĂRÍCI s. v. podgorean, viticultor.
VINĂRÍT s. (IST.) vinărici. (~ul era o dare percepu-tă în vin.)
VINĂRSÁR s. v. povarnagiu, velnicer.
VINĂRSĂRÍE s. v. povarnă, velniţă.
VÍNCHEL s. v. colţar, echer.
VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vârtej, (Transilv.) şaitău.
VINCÍ vb. v. bate, birui, câştiga, izbândi, înfrânge, întrece, învinge.
VÍNDE vb. 1. a desface, a plasa, (reg.) a petrece, (înv., în Transilv.) a cheltui. (A ~ o marfă.) 2. a da. (A ~ ceasul cu 20 000 de lei.) 3. (înv. şi pop.) a neguţa. (E angrosist, cumpără şi ~.) 4. v. căuta. 5. a se prostitua. (O femeie care se ~.) 6. v. trăda.
VÍNDE vb. v. denunţa, pârî, reclama, spune.
VINDECÁ vb. 1. v. însănătoşi. 2. v. cicatriza.
VINDECÁ vb. v. sătura.
VINDECÁBIL adj. v. benign.
VINDECÁRE s. (MED.) 1. v. însănătoşire. 2. v. cica-trizare.
VINDECÁT adj. (MED.) 1. v. însănătoşit. 2. v. cica-trizat.
VINDECĂTOÁRE s. v. usturoiţă.
VINDECĂTÓR adj. întremător, lecuitor, tămădu-itor, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~oare.)