Dictionar de sinonime
VIERMĂNÓS adj. (reg.) scorburos. (Măr ~.)
VIERMĂRÁIE s. viermărie, (rar) viermar, (reg.) viermăt. (Era o ~ acolo!)
VIERMĂRÍE s. v. viermăraie.
VIÉRMĂT s. v. viermăraie, viermărie.
VIÉRME s. (ENTOM.) vierme-alb = (Bucov.) babă, ciormag, (Maram.) ciorman, ciormă. (Larva cărăbuşului se numeşte ~); vierme de făină = molete, (pop.) sfoiag, (Olt. şi Ban.) surdomaş. (~ este larva morarului); vierme-de-mătase = fluture-de-mătase, (pop.) gândac-de-mătase.
VIERMELUCITÓR s. v. licurici.
VIERMIŞÓR s. (ENTOM.) viermuleţ, viermuşor, (rar) viermuş, viermuţ.
VIERMUÍ vb. v. forfoti.
VIERMUIÁLĂ s. v. forfotă.
VIERMUÍRE s. v. forfotă.
VIERMULÉŢ s. v. viermişor.
VIERMÚŞ s. v. viermişor, viermuleţ, vier-muşor.
VIERMUŞÓR s. viermişor, viermuleţ, (rar) viermuş, viermuţ.
VIERMUŞÓR s. v. licurici.
VIERMÚŢ s. v. viermişor, viermuleţ, vier-muşor.
VIERS s. v. cânt, cântare, cântat, cântec, glas, melodie, timbru, ton, voce.
VIERSUÍ vb. v. cânta, executa, interpreta, intona.
VIESPÁR s. 1. (reg.) viespariţă, viespărie. (~ul plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. v. prigorie.
VIESPÁR s. v. bărzăun, gărgăun.
VIESPÁRIŢĂ s. v. albinărel, furnicar, prigo-rie, viespar.
VIESPĂRÍE s. v. viespar.
VIESPĂRÓI s. v. viespoi.
VIESPE-BONDĂREÁSCĂ s. v. bărzăun, gărgăun.
VIESPEGĂRGĂÚNE s. v. bărzăun, gărgăun.
VIESPÓI s. (ENTOM.; Sirex gigas) (reg.) viespăroi.
VIESPÓI s. v. bărzăun, gărgăun.
VIÉT s. v. podgorie.
VIETÁTE s. v. animal.
VIEŢUÍ vb. 1. v. trăi. 2. a exista, a fi, a trăi, (rar) a fiinţa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cât ~, omul învaţă.) 3. v. duce. 4. v. coabita. 5. a trăi, (rar) a mişca. (Nu mai ~!) 6. a trăi, a se ţine. (~ de azi pe mâine.)
VIEŢUÍRE s. v. trai.