Dictionar de sinonime

VEŞTEJÍ vb. v. blama, condamna, dezaproba, fana, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza, trece.

VÉŞTED adj. v. fanat, trecut.

VEŞTEJÍ vb. 1. v. ofili. 2. v. îmbătrâni.

VÉŞTED adj. 1. v. ofilit. 2. mort, uscat. (Frunză ~.)

VETRÍCE s. v. efemeră, efemeridă.

VETRICEÁ s. (BOT.; Chrysanthémum alpinum) piretru.

VEŞNICÍE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvârşie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)

VETRICEÁ s. v. granat, spilcuţă.

VETRICÉL s. v. pelinariţă,

VETRIŞOÁRĂ s. vetriţă.

VETRÍŢĂ s. vetrişoară.

VETRÚŞCĂ s. v. vindereu, vânturel.

VETURÍN s. v. birjar, surugiu, vizitiu.

VETÚST adj. v. arhaic, demodat, depăşit, desuet, învechit, perimat, vechi.

VETUSTÁTE s. v. vechime.

VETUSTÉŢE s. v. vechime.

VÉVERIŢĂ s. (ZOOL.; Sciurus vulgaris) (înv.) sângeap.

VEXÁ vb. v. contraria.

VEXÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.

VEXÁNT adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator.

VEXÁRE s. v. insultare, jignire, ofensare, ultragiere.

VEXÁT adj. contrariat, şocat, (fig.) izbit. (Un om ~.)

VEXÁT adj. v. insultat, jignit, ofensat, ultragiat.

VEXATÓRIU adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator.

VEXAŢIÚNE s. v. afront, injurie, insultă, jig-nire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă.

VÉZI interj. v. iată!

VEZICÁNT adj. vezicator. (Substanţă ~.)

VEZICÁT adj. v. băşicat, urzicat.

VEZICATÓR adj. vezicant. (Substanţă ~oare.)

VEZÍCĂ s. (ANAT.) 1. băşică. 2. vezică urinară = băşica udului. 3. vezică ombilicală v. sac vitelin. 4. vezică înotătoare = băşică înotătoare. (~ a peştilor.)