Dictionar de sinonime
VERICÉ pron. v. ce, orice, orişice.
VERÍC s. v. văr, verişor.
VERGURÍE s. v. candoare, castitate, fecio-rie, inocenţă, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, virginitate.
VERGURĂ-ÎNVĂLÍTĂ s. v. chica-voinicului.
VÉRGURĂ s. v. fată, fecioară, virgină.
VERIFICÁRE s. 1. încercare, probare, probă, (pop.) cercare, (înv.) verificaţie, verificăciune. (~ unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~ unui calcul.) 3. v. probă. 4. cercetare, control, revizie, revizuire, (înv.) teorie, teorisire. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control.
VERIFICÁT adj. 1. încercat, probat, (înv.) probăluit, prubuit. (Motor ~.) 2. controlat, revizuit. (Un calcul ~.) 3. v. revizuit. 4. v. dovedit.
VERIFICÁŢIE s. v. încercare, probare, probă, verificare.
VERIGÁR s. (BOT.; Rhamnus catharticus) părul-ciutei, salbă-moale, (reg.) crasici, cruşin, gladiş, paţachină, porumbel, vonicer, lemn-câinesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului.
VERIFICĂCIÚNE s. v. încercare, probare, probă, verificare.
VERIGÁŞ adj. v. infam, josnic, mişel, mişe-lesc, mizerabil, mârşav, nedemn, nele-giuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos.
VERGÁR s. v. arţar tătăresc, gladiş, sal-bă-moale.
VERIGÁŞ s. v. codoş, mijlocitor, proxenet.
VERÍGĂ s. 1. v. za. 2. v. toartă. 3. v. belciug.
VERIGĂŞÍE s. v. abjecţie, codoşie, codoşlâc, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, ne-trebnicie, proxenetism, ticăloşie.
VERÍGĂ s. v. inel, lanţ, verighetă.
VERIGĂŞÓS adj. v. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos.
VERIGEÁ s. v. veriguţă.
VERIGÉL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, iar-ba-vântului, săgeata-lui-Dumnezeu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezeu.
VERÍGI s. pl. v. cătuşe, fiare.
VERIGHÉTĂ s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat şi poartă ~.)
VERINCÉL s. v. văr, verişor.
VERÍNCĂ s. v. cearşaf, cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velinţă.
VERIGÚŢĂ s. (rar) verigea.
VERIŞCÁN s. v. văr, verişór.
VERIŞÁNĂ s. v. vară, verişoară.
VERIŞCÁNĂ s. v. vară, verişoară.
VERIŞOÁRĂ s. vară, (reg.) văruşană, vericea, vericică, verişană, verişcană, (Munt.) şoală. (Sânt ~e primare.)
VERITÁBIL adj. 1. v. adevărat. 2. adevărat, autentic, curat, neaoş, (pop. şi fam.) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. v. natural.
VERIŞÓR s. văr, (pop. şi fam.) veric, verişcan, (Maram.) verincel. (Sânt ~i primari.)