Dictionar de sinonime

VERSÁT adj. 1. v. competent. 2. v. experimentat.

VERSÉT s. (BIS.) 1. stih, (rar) vers. (~ din psalmi.) 2. (înv.) soroacă. (~ în cărţile liturgice.)

VERSIFICATÓR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)

VERSIFICÁRE s. v. versificaţie.

VERSÓR s. (MAT., FIZ.) vector unitar.

VÉRSO s. 1. v. contrapagină. 2. dos. (~ al unei file de hârtie.)

VERSIÚNE s. 1. variantă. (~ a unui text.) 2. v. tra-ducere.

VERSIFICATÓR s. v. poet.

VERSIFICÁŢIE s. (LIT.) 1. versificare, (înv.) stihuire, versuire. (O ~ perfectă.) 2. v. prozodie.

VERSUÍT adj. v. rimat.

VERSUITÓR s. v. poet, versificator.

VERSUÍRE s. v. versificare, versificaţie.

VERTEBRÁT s. (ZOOL.) craniat.

VERSURÍ vb. v. rima, versifica.

VERŞ s. v. poezie, stihuri, vers, versuri.

VERSURÉL s. (LIT.) (rar) stihurel.

VERTÉP s. v. irozi, vicleim.

VÉRTEX s. (ANAT.) creştet, sinciput, (pop. şi fam.) scăfârlie, (Ban. şi vestul Olt.) teme.

VERTÉBRĂ s. (ANAT.) (înv.) coinac.

VERTICÁL adj., adv. 1. adj. drept. (Stâlp ~.) 2. adj. v. erect. 3. adj. abrupt. 4. adv. drept, perpendicular, (înv.) prost. (Muntele se înălţa ~ înaintea noastră.)

VERTICILÁT adj. (BOT.) (înv.) verticilar. (Ramuri ~.)

VERTICALITÁTE s. perpendicularitate. (~ unui mal.)

VERTICILÁR adj. v. verticilat.

VÉRVER s. v. clanţă, ivăr, încuietoare.

VERVÉNĂ s. v. urzicuţă, verbină.

VÉRVĂ s. 1. vioiciune, volubilitate. (Vorbea cu o ~ inepuizabilă.) 2. v. patos.

VERUCOZITÁTE s. v. neg.

VERUCÓS adj. (rar) negos. (Un obraz ~.)

VERÚCĂ s. v. neg.

VERTÍJ s. v. ameţeală.